tantalic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (I. fr. tantalique, din Tantal, personaj mitic; II. fr. tantalique, din tantale + -ique)
Etimologie: (I. fr. tantalique, din Tantal, personaj mitic; II. fr. tantalique, din tantale + -ique)
1. I. (despre chinuri) care se referă la suferințe provocate de dorințe, nevoi ce nu pot fi împlinite.
2. II. (chimie) legat de tantal, care aparține tantalului.